Scrisoare deschisa catre Traian Basescu.
Traiane, hai sa rupem pisica! Sau, daca vrei tu, motanul!
Draga Traiane, Traian Basescu,
Ma adresez asa, mai putin protocolar, nu presedintelui Romaniei, ci politicianului care candideaza acum la functia suprema in stat.
La fel ca toti romanii, am observat si eu ca ai dezvoltat o obsesie in ceea ce ma priveste. Reusesti performanta, deloc usoara, de a-mi rosti numele de cel putin 7-8 ori in orice interventie publica, indiferent de context sau de subiectul dezbatut.
In aceste conditii, trebuie sa admiti si tu, ai o problema.
Sigur, nu putini cred ca esti sfatuit sa interpretezi un rol care, poate, ti-ar suplimenta sansele electorale. Recunosc cinstit, eu nu cred in aceasta varianta.
Intensitatea privirii tale, voluptatea pronuntarii obsesive a numelui meu ma determina sa cred ca situatia ti-a scapat de sub control. Esti posedat de idee, te macina, te consuma, te epuizeaza. Si rezultatele se vad: ti-ai pierdut tonusul, te descurci tot mai greu, ai obosit.
Traiane, hai sa rupem pisica! Sau, daca vrei tu, motanul!
In 2004 ai venit la Grivco sa negociem. Erai impreuna cu Teodor Stolojan si, spui tu, "cu caciula in mana". Nici atunci presa nu a fost invitata, informata sau prezenta. Sigur, inteleg ca daca se fac in lipsa presei, dar in prezenta lui Traian Basescu, negocierile, chiar si la Grivco, sunt transparente si in interesul romanilor.
Imi amintesc detaliat tot ce am vorbit atunci.
Ce nu reusesc sa-mi amintesc, pentru ca nu am dat niciodata importanta unor astfel de amanunte, este cine a stat in capul mesei, cine in stanga si cine in dreapta. Nu vrei, Traiane, sa spui romanilor si sa-mi amintesti si mie cum am stat noi la acea intalnire? Am observat ca tu esti foarte sensibil la asemenea detalii.
As intreba presa, dar, din pacate, repet, presa nu a stiut nimic.
Cu sinceritate, Dan.
Dan Voiculescu.
Draga Traiane, Traian Basescu,
Ma adresez asa, mai putin protocolar, nu presedintelui Romaniei, ci politicianului care candideaza acum la functia suprema in stat.
La fel ca toti romanii, am observat si eu ca ai dezvoltat o obsesie in ceea ce ma priveste. Reusesti performanta, deloc usoara, de a-mi rosti numele de cel putin 7-8 ori in orice interventie publica, indiferent de context sau de subiectul dezbatut.
In aceste conditii, trebuie sa admiti si tu, ai o problema.
Sigur, nu putini cred ca esti sfatuit sa interpretezi un rol care, poate, ti-ar suplimenta sansele electorale. Recunosc cinstit, eu nu cred in aceasta varianta.
Intensitatea privirii tale, voluptatea pronuntarii obsesive a numelui meu ma determina sa cred ca situatia ti-a scapat de sub control. Esti posedat de idee, te macina, te consuma, te epuizeaza. Si rezultatele se vad: ti-ai pierdut tonusul, te descurci tot mai greu, ai obosit.
Traiane, hai sa rupem pisica! Sau, daca vrei tu, motanul!
In 2004 ai venit la Grivco sa negociem. Erai impreuna cu Teodor Stolojan si, spui tu, "cu caciula in mana". Nici atunci presa nu a fost invitata, informata sau prezenta. Sigur, inteleg ca daca se fac in lipsa presei, dar in prezenta lui Traian Basescu, negocierile, chiar si la Grivco, sunt transparente si in interesul romanilor.
Imi amintesc detaliat tot ce am vorbit atunci.
Ce nu reusesc sa-mi amintesc, pentru ca nu am dat niciodata importanta unor astfel de amanunte, este cine a stat in capul mesei, cine in stanga si cine in dreapta. Nu vrei, Traiane, sa spui romanilor si sa-mi amintesti si mie cum am stat noi la acea intalnire? Am observat ca tu esti foarte sensibil la asemenea detalii.
As intreba presa, dar, din pacate, repet, presa nu a stiut nimic.
Cu sinceritate, Dan.
Dan Voiculescu.