In data de 3 februarie 2009 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Legea nr.1/2009.
Astfel, s-a incheiat un proces legislativ indelungat, marcat de opozitia inversunata a presedintelui Basescu fata de aplicarea unei legi care, in fapt, constituie solutia la o problema care a traumatizat societatea romaneasca raportul dintre fostii proprietari ai caselor nationalizate si persoanele care au dobandit cu buna credinta proprietatea asupra acestor imobile. Legea nr.1/2009 a echilibrat acest raport si a detensionat relatiile sociale. In aceste conditii, opozitia presedintelui a fost absolut nejustificata, plasandu-se in afara rolului de factor de echilibru conferit constitutional.
Am considerat insa ca, dupa ce presedintele Basescu isi va fi epuizat toate modalitatile de gherila politica si dupa ce va fi respinsa sesizarea privind o prezumtiva neconstitutionalitate a legii, cetatenii romani isi vor putea exercita drepturile conferite de noul act normativ. Aplicarea unei legi publicata in Monitorul Oficial, neafectata de termene, de suspendare sau abrogare, este obligatorie. Aceasta este regula in orice regim democratic. Nu si in Romania. Desi Legea nr.1/2009 prevedea un termen maxim de 30 de zile in care Guvernul trebuia sa emita normele metodologice de aplicare, acest termen a expirat fara ca executivul sa-si fi indeplinit obligatia legala. In consecinta, desi in vigoare, legea inca nu poate fi aplicata.
Asadar, Parlamentul a votat, Curtea Constitutionala s-a pronuntat, legea s-a publicat in Monitorul Oficial, dar totusi nu se aplica. De ce? Pentru ca ambitia cu accente infantile ale unei persoane prevaleaza asupra institutiilor fundamentale ale democratiei.
Si, atunci, care mai este rolul Parlamentului? Ce sens mai au dezbaterile, avizele, rapoartele Comisiilor parlamentare sau votul Plenului? Oricum nimic nu conteaza. Ca intr-un veritabil regim monarhic absolut, Parlamentul sau Curtea Constitutionala au doar rolul decorativ de a confirma vointa suveranului, numit formal presedintele tarii. Daca nu confirma vointa de la Cotroceni, toate aceste institutii fundamentale sunt, pur si simplu, ignorate. Totul nu pare decat o imensa butaforie, iar noua, parlamentarilor, ni s-a repartizat rolul de saltimbanci care se fac ca lucreaza, care doar mimeaza ca ar avea un rol in procesul legislativ. Din perspectiva prezidentiala, adevaratul Parlament are un singur membru, adevarata Curte Constitutionala are un singur membru, adevaratul Guvern are un singur membru. Mereu acelasi. Nici eu si, sunt convins, niciun parlamentar roman, niciun judecator de la Curtea Constitutionala, niciun ministru responsabil nu poate accepta rolul de subreta, repartizat ingaduitor de domnul Basescu.
Legea nr.1/2009 nu este pe placul presedintelui, este contrara viziunii sale originale despre lume, despre normalitate si echilibru si, in consecinta, desi actul normativ a epuizat toate etapele procesului legislativ, inca nu se aplica.
Dar garantez ca se va aplica. Voi face toate demersurile legale necesare pentru a asigura aplicarea sa. Vointa Parlamentului, a Curtii Constitutionale, a justitiei in ansamblul sau este mai puternica decat vointa unui singur individ. Nimeni nu este mai presus de lege. Nimeni.
Senator Dan Voiculescu
