Interviu acordat jurnalistilor Ovidiu Nahoi si Ioan M. Ionita, penru ziarul Adevarul

•    Luni 8 nov 2010

Dan Voiculescu, la „Interviurile 2+1“: „Eu cred că românii s-au săturat de minciuni, s-au săturat de şmecheriile astea cu mogulul“
Mogul Dan Voiculescu vorbeşte pentru „Adevărul“ despre televiziuni, suspendare, dosare, stenograme şi suprizele majore care ar putea apărea în următoarele două săptămâni pe scena politică.
Dan Voiculescu, unul dintre „băieţii răi” ai României, conform acuzaţiilor lui Traian Băsescu, rămâne consecvent în promovarea ideii că preşedintele trebuie suspendat. Eşecurile înregistrate de până acum în confruntarea cu şeful statului nu l-au făcut să renunţe.

El speră că se va forma o nouă majoritate parlamentară care să-l suspende pe preşedinte. Dan Voiculescu spune că nu există nimic personal între el şi Traian Băsescu, în ciuda faptului că preşedintele nu scapă niciun prilej să-i spună „Felix” şi să-l acuze că îşi foloseşte trustul de presă pentru a-l denigra pe şeful statului. În mod paradoxal, Dan Voiculescu se defineşte ca un „capitalist roşu”, un om de stânga care conduce un partid de centru-dreapta.

Ion M. Ioniţă: Aţi rămas unul dintre susţinătorii suspendării preşedintelui aşa cum remarca de curând şi Traian Băsescu. El spunea că dumneavoastră sunteţi măcar sincer în această privinţă. Celelalte partide din Opoziţie au preferat altă strategie.
Dan Voiculescu: Eu acum am să fiu un pic mai abrupt. Vă amintiţi că eu am fost singurul care am încercat să conving şi PSD, şi PNL că acel calendar de acţiune  nu era corect. Eu am propus un alt calendar, pentru care am fost şi criticat. Nu e nicio problemă, asta e viaţa politică. În calendarul respectiv, eu spuneam că cel mai important lucru este suspendarea preşedintelui.

Ovidiu Nahoi: De ce rămâneţi în continuare adeptul acestei proceduri?

Dan Voiculescu:Noi nu avem altă soluţie pentru că aşa e făcută Constituţia.  Şi nu putem să acţionăm decât democratic. Căderea Guvernului o să ducă automat la o nouă propunere de prim-ministru. Cine face propunerea de prim-ministru? Preşedintele. Dacă preşedintele doreşte să facă o propunere decentă, corectă, acceptată de majoritatea parlamentară, o face. Dacă are interes. Şi aici e problema. Interesul preşedintelui, pe care nu-l ştiu.

O.N.: Aţi negocia asta cu UDMR-ul? Că aici e cheia.

Dan Voiculescu:Chestiunea asta că UDMR-ul este cheia, pe mine personal, ca român, mă deranjează foarte tare, dar asta e realitatea.

I.M.I.: Deci aţi negocia cu UDMR-ul? Pentru că voturile lor rezolvă situaţia în Parlament.

Dan Voiculescu:Poate că mai sunt şi alte soluţii şi asta e o noutate pe care o dau ziarului „Adevărul” cu dragă inimă. Poate mai este o soluţie şi nu va fi nevoie, neapărat, ca UDMR-ul să fie cheia. Dar-ar Dumnezeu să se îndeplinească!

O.N.: Vorbind despre suspendarea preşedintelui, să spunem că se adună masa critică în Parlament. Vor apărea din nou nişte acuzaţii foarte grave: moguli, interese şi aşa mai departe.

Dan Voiculescu:O să apară şi lucruri noi. Nu ştiu care, nu mă întrebaţi, că asta nu ştiu.

O.N.: Credeam că vă aşteptaţi la ceva.

Dan Voiculescu:Nu, dar întotdeauna, în momentele de cumpănă, Băsescu a reuşit să găsească adversari.

I.M.I.: Credeţi că veţi face faţă la aceste acuzaţii, având în vedere imaginea dumneavoastră?

Dan Voiculescu:Nu, dar n-are legătură cu mine. Nu cred că acum oamenii mă mai judecă pe mine. Oamenii care mă cunosc, cei care nu mă cunosc, se iau după ce se aude. Iar cei care mă urăsc mă urăsc. Sunt trei categorii de oameni foarte clare.

I.M.I.: Băsescu a câştigat în toate confruntările cu această temă.

Dan Voiculescu:Ştiţi aia cu ulciorul nu merge de multe ori la apă?

O.N.: A mers.

Dan Voiculescu:Gata, nu va mai merge. Ştiu, a mers exact de două ori.

I.M.I.: Prin suspendarea din 2007, preşedintele a câştigat în popularitate. Vreţi să repetaţi acelaşi lucru?

Dan Voiculescu:Nu. Definitiv, nu. Românul a dovedit de-a lungul istoriei, nu de acum, că e foarte răbdător. Dar şi când se satură, nu mai poţi să te înţelegi cu el. Şi eu cred că românii, astăzi, s-au săturat de minciuni, s-au săturat de şmecheriile astea cu mogulul, nu mai funcţionează.

O.N.: Funcţionează şi astăzi, vedem în media.

Dan Voiculescu:Ce vedem în media?

O.N.: Stenogramele care au apărut cu Sorin Odiviu Vîntu şi cu dumneavoastră, mogulii care influenţează media ca să-l înjure pe Băsescu. Mogulii care au o armată de soldaţi jurnalişti ca să-i asmută  pe duşmanul lor.

Dan Voiculescu:Oamenii spun acum că oricine ar fi, şi oricum ar fi, numai să scape de Băsescu.

I.M.I.: Dumneavoastră nu credeţi că asta a decredibilizat presa? Sunteţi patron de presă.

Dan Voiculescu:Hai să lămurim şi asta. Eu nu prea mai deţin media.

O.N.: Aţi construit un trust de media.

Dan Voiculescu:Eu cred că nici media n-a pierdut, nici oamenii n-au pierdut, nici mogulii n-au pierdut. Nimeni nu mai pierde. Eu am fost băiatul rău în momentul în care Băsescu avea 60% încredere. Vă aduceţi aminte? Şi asta m-a costat foarte mult. Eu aveam, înainte de a fi „băiat rău” cu Băsescu, o încredere a oamenilor undeva  la 24-25% din populaţia României.

I.M.I.: Încredere, nu intenţie de vot.

Dan Voiculescu:Exact. După ce am îndrăznit să arăt că avem un preşedinte care nu are moralitate, onestitate, nu are pricepere, cel mai grav, pricepere şi nu are caracter, că astea patru lucruri nu le are, am scăzut la 12%. Curajul nebun pe care l-am avut să mă lupt cu un om care era cel mai sus, era în vârf, m-a costat enorm. M-a costat ca imagine. Acum este exclus ca acest popor, astăzi, să-l mai dorească pe Traian Băsescu preşedinte. Exclus. Indiferent ce duşmani potenţiali sau prezumtivi şi-ar găsi Traian Băsescu. Pentru că lupta lui întotdeauna asta a fost, a trebuit să aibă duşmani, adversari. El fără adversari e mort.
O.N.: Am mai discutat, el de fiecare dată a câştigat şi de fiecare dată a venit cu surprize.
Dan Voiculescu:Va veni şi de data asta.

I.M.I.: Au apărut documente, au venit acuzaţii, mogulii care vor să pună mâna pe ţară.

Dan Voiculescu:Vor veni şi de data asta. Dar să nu uităm un lucru. El, de fiecare dată, de câte ori a câştigat, ca preşedinte – mă refer – a câştigat din greşelile altora. Nu din meritele lui.

O.N.: Este şi ăsta un merit. A ştiut să exploateze greşelile adversarilor.

Dan Voiculescu:Dacă nu  mai apar greşeli, nu va mai reuşi. Dar, dacă se greşeşte din nou, s-ar putea să reuşească. Pentru că, prima dată când a fost competiţia cu Adrian Năstase, acolo au fost mari probleme în Bucureşti şi greşeala fundamentală, gafa monumentală, a fost că am pierdut voturile PRM, 200.000 de voturi au tranşat alegerile Băsescu-Năstase. Au trecut cinci ani şi am pierdut acum la 80.000 de voturi. Au fost greşeli uriaşe care au dus la rezultatul acesta.

„Curajul nebun pe care l-am avut să mă lupt cu un om care era cel mai sus, era în vârf, m-a costat enorm ca imagine. „

Proiect economic în premieră

Cererea de consum este singurul motor al relansării economice. Eu am un proiect, şi vi-l spun în premieră. Încă mai lucrez la el, pentru că am nevoie de mai multe ore de calcule. Proiectul dă posibilitatea statului, statului a cărui conducere eu o detest, să-şi rezolve problema.

Este o formulă prin care bugetarii vor putea primi într-o lună, înainte de Sărbători, toţi banii pe care i-au pierdut ca urmare a scăderilor salariale anul acesta. Luni ( azi, n.r.) o să prezint tot materialul cu cifre, cu date. De unde banii? De la bănci, dar nu din împrumuturi.  Ele vor contribui de bunăvoie şi nesilite de nimeni. Dar să aşteptăm până luni. Vă promit că veţi afla public totul.

„Nu mă afectează absolut deloc că Traian Băsescu îmi spune Felix”
Dan Voiculescu: „Mă lupt eu cu balaurul şi nu mă tem“  Fotografii: Marian Iliescu

O.N.: Spuneţi-ne, aveţi o problemă personală cu Traian Băsescu?

Dan Voiculescu:Doamne, iartă-mă!

I.M.I.: Când vă spune Felix, de exemplu. Spune:„Felix mă atacă pe mine”.

Dan Voiculescu:Problema asta cu Felix în primul rând nu e tranşată de justiţie. Iar e o speculaţie de presă, politică.

I.M.I.: Discutăm iar despre percepţii…

Dan Voiculescu:Nu, nu mă afectează deloc. Absolut deloc. Pentru că eu am reuşit în anii aceştia să capăt o putere prin care oamenii care nu contează, nu mă interesează indiferent ce spun. Efectiv, nu mă interesează ce spun. Vă rog să mă credeţi, pe cuvânt de onoare, nu am nimic cu persoana Traian Băsescu.

O.N.: Un ton mult prea vehement al televiziunilor, inclusiv al „Antenelor”, la adresa preşedintelui, nu a devenit până la urmă un element favorabil lui Traian Băsescu? Faptul că a fost atât de mult acuzat, nu a justificat atacurile lui la adresa mogulilor?

Dan Voiculescu:Nu. Mă uit şi eu la televizor ca orice om. Noi observăm şi informăm publicul. E normal să mă uit la „Antene”. Ele informează publicul. În afara unor scăpări care sunt şi astea de înţeles, umane. Gabi Firea s-a certat cu nu ştiu cine. Chestiuni care sunt personale, au şi ele un context. Gabi în momentele alea era şi ea foarte apăsată. Dar, ca instituţie, în continuare ce face „Antena”? Arată ce se întâmplă. Adică ce? Să nu arate că lucrurile merg cum merg, să nu arate că oamenii sunt nemulţumiţi? Ce trebuie să facă o televiziune?

O.N.: Dar nu lipseşte Traian Băsescu niciun minut. Nu vi se pare că  tonul e prea tare?

Dan Voiculescu:Nu, nu cred. Sunt câteva emisiuni care fac audienţă, sunt în prime time şi ele discută politică.

I.M.I.: Se discută foarte apăsat.

Dan Voiculescu:Politica la ora actuală în România nu se poate discuta fără Traian Băsescu. Pentru că el e tata politicii din România. El face, el desface.

I.M.I.: E preşedinte-jucător.

Dan Voiculescu:Exact. El face, el desface. Ca atare cum vă închipuiţi o emisiune politică în care să nu apară jucătorul principal? El apare pentru că asta îşi doreşte, să apară, că el e făcătorul de ştiri, făcătorul de întâmplări. Dar există şi o camarilă clară a preşedintelui care acţionează online, care acţionează în presă, şi nimeni nu văd că spune că sunt foarte dure ziarul X şi televiziunea Y care vorbesc numai de partea preşedintelui. Adică în partea asta e bine, în partea cealaltă nu e bine.

I.M.I.: Să revenim la ideea asta cu stenogramele, ca dovadă cât de răi sunt mogulii şi cum îi pun ei pe jurnalişti să le facă interesele. Apăreţi şi dumneavoastră spunând că vorbiţi cu Marius Tucă în cazul Codruţ Sereş. Aţi vorbit cu Marius Tucă să-l scoată pe Codruţ?

Dan Voiculescu:De unde să-l scoată?

I.M.I.: Din ziar. Aţi vorbit?

Dan Voiculescu:Eu am vorbit cu Codruţ după ce am văzut ce a apărut. Deci, Codruţ era acuzat…

O.N.: De trădare…

Dan Voiculescu:…În „Jurnalul Naţional” care era al patronului, era acuzat de trădare. Prima întrebare: eu controlez acest ziar, dacă acest ziar îşi permite să scrie despre un ministru de-al meu că e trădător şi că e acuzat de nu ştiu ce? Sau nu controlez? Doi. Când m-a sunat Codruţ şi mi-a spus uite aşa şi aşa, am spus o să vorbesc cu Tucă, că nu se poate aşa ceva. I-am zis, „o să-ţi ia un interviu în care să spui adevărul”. Ce e în neregulă în chestia asta? Şi dacă era prietenul meu Tucă, nu eram patronul lui, cred că la fel procedam. Şi oricine.  „Cum tu, trădător? Doamne, fereşte! Eu cred în tine, nu e  adevărat. O să vorbesc cu prietenul meu ca să-ţi ia un interviu”. Ce e rău în asta? Ce arată asta, că am influenţat politica editorială a ziarului? I-am dat dreptul unui om la replică.

O.N.: Apropo de povestea asta, cu stenogramele credeţi că va duce undeva din punct de vedere juridic, politic?

Dan Voiculescu:Normal ar fi să ducă. E preşedintele României şi, din câte ştiu eu, există stenograme inclusiv cu preşedintele. Cu preşedintele implicat şi înregistrat pe convorbiri telefonice în favoarea ALRO.

O.N.: Nu cu preşedintele. Credeţi că există cu însuşi preşedintele?

Cu însuşi preşedintele. De altfel, iar uităm. Uităm de biletul prin care preşedintele, practic, îi ordonă lui Codruţ Sereş, bilet care există, l-am văzut.

I.M.I.: Există rezoluţia pe memoriul înaintat preşedintelui.

Dan Voiculescu:Păi aia nu e probă? Ne rostogolim într-o viteză extraordinară spre neant. Şi avem copii.

O.N.: Sunteţi inculpat într-un dosar.

Dan Voiculescu:Vă referiţi la ICA? Da, sunt inculpat. Am ajuns la vârsta asta să fiu inculpat!

O.N.: Vă e teamă de dosarul ăsta?

Doamne, iartă-mă! M-am uitat şi eu să caut acuzaţia. Domnule, nu există un rând.

O.N.: Şi cu toate astea, vă temeţi?

Dan Voiculescu:Păi de ce să mă tem? Doamne, iartă-mă! Mă lupt eu cu balaurul şi nu mă tem.

„Ca instituţie, ce face «Antena»? Arată ce se întâmplă. Adică ce? Să nu arate că lucrurile merg cum merg, să nu arate că oamenii sunt nemulţumiţi?”

„Am luat startul cu 10 ani înainte de ’89”

O.N.: Sunteţi de stânga?

Dan Voiculescu:Da. Asta e marea problemă. Eu sunt de stânga şi conduc un partid de Centru-Dreapta. Din ’91 explic chestiunea asta şi nu reuşesc să mă fac înţeles. Interesul Stângii este ca Dreapta să funcţioneze. Pentru că noi, Stânga, ne propunem să distribuim valoarea adăugată. Să distribuim oamenilor, şcoli, spitale, prosperitatea creată de un sistem capitalist. De unde să distribuim această plus valoare, dacă valoarea adăugată nu există? Cine o face? Capitaliştii trebuie să o facă. Dacă noi îi privim pe capitalişti drept motoare ale dezvoltării şi formatori de valoare adăugată, pe care statul are dreptul să vină să o impoziteze, lucrurile funcţionează. Eu sunt de Stânga şi sunt capitalist. De aceea sunt „Capitalistul roşu”. Sigur, la prima vedere, nu seamănă, nu se potriveşte.

O.N.: Spuneţi că viaţa în comunism a fost pentru dumneavoastră o şansă. Pentru alţii, nu a fost.

Dan Voiculescu:Pentru mine, am spus că a fost o şansă. Şi recunosc că a fost o şansă să trăiesc într-un sistem socialist, după reguli capitaliste. Fiind ani la rând directorul general al unei companii capitaliste, regulile după care eu trebuia să muncesc erau regulile capitaliste, că nu puteam cu regulile socialiste să dezvolt o entitate capitalistă. Contextul în care trăiam însă era socialist. Deci când spun că am avut şansa mă refer la acea şcoală a vieţii, cum o numim, care mi-a oferit şansa să pot să mă dezvolt după reguli capitaliste într-un stat socialist.

I.M.I.: Aţi luat startul mai devreme. În ’89 s-a dat startul pentru trecerea la capitalism, dumneavoastră aţi plecat mai înainte.

Dan Voiculescu:Cu 10 ani mai înainte, cu 12 ani mai înainte. Ăsta e adevărul. Şi sigur că acest lucru a pus amprenta pe felul de a gândi, pe felul de a fi, pe felul de a mă comporta. Adică eu am rămas băiatul ăla sărac, născut la Bariera Vergului, unde stăteam într-o cămăruţă cu mama, cu tata şi cu o bucătărioară şi cu WC în curte. Eu n-am uitat asta. Nu am ars etape. Adică nu s-a întâmplat ceva în viaţa mea care într-o lună sau trei să mă facă din pisică, leu. Şi atunci am mers pe etape, încet, încet, fără să uit de unde am plecat.