Plec de la ideea ca nu exista „prieten” sau „dusman”, exista oameni care ma cunosc si oameni care nu ma cunosc. Din fericire, cei care nu ma cunosc, de regula isi schimba in bine parerea despre mine atunci cand ajung sa ma cunoasca.
Dincolo de CV-ul oficial, iata cateva elemente care au aparut foarte rar sau chiar nu au aparut in ceea ce priveste viata mea. Le dezvalui cu gandul ca astfel veti intelege mai bine drumul meu:- sunt nascut in Balanta pe 25 septembrie 1946 intr-o familie modesta, tata fiind instalator, mama casnica.
– Am crescut la periferia Bucurestiului, in cartierul Bariera Vergului, langa Patinoarul 23 august. In adolescenta, am facut hochei pe gheata; datorez mult acestui sport care, vrei, nu vrei, te transforma intr-un luptator. Din hochei am deprins prima data fair-play-ul.
– In 1969 mi-am satisfacut serviciul militar, printr-un stagiu de trei luni ca elev-ofiter de intendenta, la o unitate militara din Focsani. A fost singurul meu contact cu institutia militara, pe care o respect profund, dar fata de care nu simt nici o atractie. Nu am depasit gradul militar de sublocotenent de intendenta in rezerva. Aceasta este singura mea obligatie militara, acestia sunt singurii mei epoleti!
– Revolutia m-a gasit locuind intr-o casa cu chirie la Stat, cu o Dacie luata in rate si o familie fericita. Eram bogat! Este adevarat ca, spre deosebire de majoritatea romanilor, lucrand in comertul exterior, din diurna mea de 7 dolari/zi, reusisem in timp de 21 de ani sa economisesc circa 30 de mii de dolari, depusi la BRCE. Cu acesti bani am fondat grupul GRIVCO.
– Norocul meu s-a numit Fouad Sanbar, patronul Crescent, omul care m-a ajutat enorm si inainte si dupa Revolutie.
– Oamenii sunt intotdeauna interesati, cand cineva reuseste in viata, cum a facut acel cineva primul milion. in ceea ce ma priveste, primul milion l-am atins in anul 1996, fiind format din circa 400.000 dividende de la GRIVCO si circa 600.000 dividende de la Antena1.
– Acest succes a adus si invidia. Au aparut suspiciuni privind originea averii mele, au aparut speculatii de presa, care m-au tras in procese interminabile si care l-au facut pe Petre Mihai Bacanu, cel care a pornit scandalul referitor la mine, sa scrie in Romania Libera din 25 octombrie 1998: „Dan Voiculescu, un precursor al capitalismului respectabil, nimerit din intamplare in ceata banuielilor”. Chiar daca am castigat toate procesele, raul fusese deja facut.
Daca ar fi s-o iau de la inceput, as alege acelasi drum. Drumul meu.
